Published on December 11, 2017

„Tranziția trebuie să fie justă, doar atunci societatea o va accepta”

Interviu cu Vladimir Špidla, consilier superior al Primului Ministru

Tranziția trebuie să fie justă, doar atunci societatea o va accepta” spune fostul premier la Cehiei despre eliminarea treptată a cărbunelui.

Vladimír Špidla, consilier superior al Primului Ministru, fost comisar european pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune și Prim Ministru al Republicii Cehe (2002-2004).

Martin Kloz, consilier coordonator al Guvernului, expert în domeniul mediului, energiei și al renegerabilelor.

Interviu realizat de Kateřina Davidová & Barbora Urbanová (Centre for transport and energy, CDE)

Praga, 1 noiembrie 2017

Ce reprezintă pentru dumneavoastră procesul de tranziție justă?

VŠ: Este clar că trebuie să existe o tranziție către surse regenerabile de energie și către o dezvoltare durabilă în general. Principala problemă constă în faptul că, deși vorbim despre o tranziție tehnologică și organizațională, există și o tranziție socială imensă care afectează pe toată lumea, iar dacă efectele sociale ale tranziției nu sunt tratate într-un mod corect, se va ajunge la eșec. În urma unei simple analize, putem vedea că dacă renunțăm la minerit și la energia cărbunelui, noile industrii vor genera noi locuri de muncă, de multe ori mai numeroase decât cele vechi. Cu toate acestea, va trebui ca zeci, sute, chiar mii de oameni să fie recalificați, ceea ce reprezintă o problemă complicată. Prin urmare, este nevoie de un dialog continuu, precum și de acțiune socială și politică pentru a hotărî soarta celor afectați de această tranziție. Este mai mult o transformare socială, decât una tehnologică.

De ce credeți că tranziția justă este importantă acum în Cehia?

VŠ: Dacă citiți Biblia, aflați că Dumnezeu este Atotputernic, dar în același timp este infinit de drept. Aceasta înseamnă că pentru oameni, justiția este o valoare crucială; acesta este motivul pentru care Dumnezeu este Atotputernic, tocmai pentru a putea obține dreptatea. Desigur, justiția perfectă nu există, dar dacă un proces este în mod evident nedrept, societatea nu va fi dispusă să îl accepte. Și pentru că o astfel de tranziție este un proces complex, vor exista întotdeauna unele neajunsuri, dar dacă societatea sprijină acest proces, ele vor fi depășite. Pe de altă parte, dacă procesul este în mod evident nedrept, oamenii îl vor respinge și orice greșeală minoră va fi ulterior amplificată.

Care este cel mai bun mod pentru a interconecta politicile sociale și de mediu în Cehia?

VŠ: Doar prin discuții continue. Asta înseamnă că trebuie să ne folosim de toate structurile existente – politice, sociale, nonguvernamentale – și de toate platformele sociale existente, pentru a putea echilibra toate interesele legitime ale societății. Nu există o cale ușoară care va schimba totul peste noapte. Luăm în considerare mii de discuții și confruntări și este important să folosim structuri care într-un fel reprezintă societatea organizată.

MK: De asemenea, politica de mediu creează noi locuri de muncă.

VŠ: Dihotomia de bază care subminează politica de mediu este noțiunea că protecția mediului înseamnă dispariția locurilor de muncă. Acest lucru trebuie respins în mod sistematic pentru că nu este adevărat.

Ați fost inspirat de alt stat în elaborarea strategiei de restructurare a regiunilor miniere?

VŠ: Da, am fost. M-am bazat pe experiența acumulată din Uniunea Europeană unde au existat restructurări ale bazinelor carbonifere ale multor țări (Franța, Belgia, Olanda, Germania). Pentru noi, cea mai apropiată sursă de inspirație a fost Renania de Nord – Westfalia din Germania, unde am organizat excursii de studiu și consultări cu localnicii.

MK: Suntem oarecum asemănători din punct de vedere temporal, deoarece tranziția în Renania de Nord – Westfalia este în curs de desfășurare.

VŠ: În plus, există un dialog strategic între Republica Cehă și Germania, care include și tranziția energetică. Astfel, am avut o platformă stabilă pentru cooperare interguvernamentală. Colegii germani au fost foarte activi și cooperarea a avut loc la nivel regional, la care recent s-a alăturat și Saxonia, unde, la fel, a început un proces similiar . Restructurarea reprezintă un proces cu valențe internaționale.

Cine a avut primul inițiativa de a crea strategia de restructurare?

VŠ: Am găsit inspirație în Uniunea Europeană.

MK: De la începutul activității noastre aici, am încercat să o facem una dintre sarcinile cheie ale acestui guvern și, treptat, ideea s-a înrădăcinat. A început să se realizeze în 2015. Realizarea a căzut în sarcina ministrului plenipotențiar pentru cele trei regiuni afectate structural.

Puteți descrie rolurile pe care le-au avut în acest proces diferitele părțile interesate (de exemplu regiunile afectate, locuitorii acestora, sindicatele etc.)?

Structura operațională cheie a fost reprezentată de plenipotențiar. Atât în nordul Moraviei și Silezia, cât și în nordul Boemiei, există structuri pentru dialog social – Consiliile Regionale pentru Acorduri Economice și Sociale. Aceste Consilii sunt parteneri sociali, ceea ce înseamnă că includ administrația publică, angajatorii, angajații și sindicatele. Discuțiile purtate au contribuit la formularea unei părți importante ale deciziilor finale.

MK: De asemenea, există consilii de restructurare nou înființate, în care principalele părți interesate ale celor trei regiuni sunt reprezentate, și anume guvernele locale, industriile, universitățile, și au un rol de supraveghere pe tot parcursul procesului.

VŠ: Un principiu care a fost păstrat pe tot parcursul procesului – și este una dintre inspirațiile germane – este că toți actorii sunt reprezentați și tratați la același nivel.

În ce măsură au fost cetățenii implicați în proces?

VŠ: Nu au fost implicați prea mult. Au avut loc semniarii deschise, dar am fost presați din punct de vedere al timpului și, prin urmare, elementele participative va trebui dezvoltate mai târziu. Principala participare a fost, până în prezent, prin intermediul Consiliilor pentru Acorduri Economice și Sociale.

MK: Acest lucru este dezvoltat în al doilea Plan de Acțiune, unde toată lumea își va putea trimite sugestiile – până în acest moment există aproximativ 250 de propuneri din partea unor persoane din regiuni. Este de așteptat ca acest număr să crească și mai mult.

Sunt cetățenii suficient de informați despre posibilitățile lor de participare?

MK: Există Conferințe pentru Restructurare unde sunt reprezentate principalele părți interesate, dar sunt disponibile tuturor. Există, de asemenea, un site special dedicat programului.

Cum evaluați forma finală a Cadrului Strategic și a Planurilor de Acțiune? Există ceva important care lipsește?

VŠ: Nu o pot evalua într-o manieră atât de complexă. Scopul nostru a fost să realizăm un plan și să-l aducem la viață, ceea ce am și obținut. Dar încă nu am ajuns în momentul unei analize generale și a unei evaluări a succesului – acest lucru se va întâmpla după un timp foarte îndelungat. Aș spune că este un material mult mai participativ decât cu ce suntem obișnuiți în Republica Cehă și că nu îi lipsește nimic esențial. Cu toate acestea, cu siguranță mai este de lucru.

MK: Este un proces continuu. În fiecare an se elaborează un nou Plan de Acțiune astfel încât, dacă se constată că ceva lipsește, există posibilitatea de a fi adăugat în următoarele etape. Primul Plan de Acțiune a fost aprobat în luna Iulie a acestui an și unele dintre obiective au fost deja îndeplinite. Din punctul meu de vedere, principalul neajuns al Cadrului Strategic este faptul că acesta nu este integrat în totalitate și există riscul ca, odată cu unele schimbări politice, procesul să încetinească. Este posibil ca acesta să nu aibă sprijin politic în viitor.

Care dintre aspectele din Planul de Acțiune au fost cele mai controversate din punct de vedere politic?

VŠ: Nu cred că au existat aspecte controversate în mod particular. Principala provocare a fost să găsim un bun echilibru între cele trei regiuni și actorii individuali pentru a ne asigura că are loc un proces participativ în care nimeni nu este favorizat în vreun fel. Astfel, cea mai dificilă discuție a fost despre structurile de conducere.

MK: A fost destul de dificil să convingi unele ministere că nu există o ingerință în competențele lor – dimpotrivă, scopul este să-i ajute să-și rezolve problemele și să dezvolte o platformă utilă la nivel regional. În final, toată lumea a înțeles asta, mai mult sau mai puțin.

VŠ: Aceasta este o acțiune trans-departamentală, destul de neobișnuită aici și depășirea rezistenței și a prejudecăților departamentelor individuale este întotdeauna problematică.

Care credeți că sunt pietrele de temelie ale dezvoltării viitoare a acestor regiunilor?

VŠ: Ideea de bază este că regiunea trebuie să se îndepărteze de monocultura economică și să devină o regiune clasică, uniform dezvoltată. Pentru Nordul Boemiei soluția o reprezintă dezvoltarea capitalului uman, adică educația, cercetarea etc. Moravia de Nord prezintă un avantaj prin faptul că au universități destul de importante și, în general, nivelul capitalului uman este mai mare, prin urmare sarcina principală pentru ei este de a finaliza restructurarea industriei extractive a cărbunelui.

MK: Pe baza unei analize macroeconomice, șapte piloni au fost identificați și incluși în Cadrul Strategic. Aceștia sunt: antreprenoriatul, investițiile străine, cercetarea și dezvoltarea, resursele umane, stabilizarea socială, mediul natural și infrastructura.

Cei care s-ar putea simți ”pierzător”ai acestei transformări sunt luați în considerare de actuala Strategie?

VŠ: Acesta este scopul Strategiei, dar doar în timp vom vedea dacă va reuși să îl îndeplinească. În esență, este o încercare de a arăta că poate exista o viață perfect normală chiar și după moartea fostei industrii. Dacă acest lucru este îndeplinit, cei care se află în cele mai grele situații vor fi cei care vor beneficia cel mai mult. Dacă nu se va realiza, vom vedea. Dar nu putem să apreciem asta acum.

MK: Se va reduce producția de cărbune, dar există alternative care nu au fost cunoscute până acum sau care nu au fost luate în considerare. Explorăm modalitățile de realizare a acestei schimbări, menținând numărul ”învinșilor” la un nivel minim.

Care credeți că este cel mai potrivit mod de a ”vinde” procesul Tranziției Juste publicului ceh, care este adesea sceptic cu privire la politicile ”verzi”?

VŠ: Doar printr-un dialog continuu și prin prezentarea lucrurilor care s-au realizat. Nici o schimbare mare nu se întâmplă fără o luptă, iar această luptă trebuie, pur și simplu, dusă până la capăt. Și cred că putem vedea un progres aici. Ori de câte ori există unele realizări vizibile, acestea trebuie discutate fără o agendă ascunsă. Nu prin realizarea unei mari campanii, ci prin construirea în mod continuu a unei rețele care să coopereze activ și să strângă informații despre acest progres.

MK: Apoi, există și exemple din străinătate care demonstrează că este posibil. Sute de mii de oameni au fost angajați în industria cărbunelui din Renania de Nord – Westfalia; anul viitor, ultima mină va fi închisă, iar acest lucru nu are un impact asupra ratelor de ocupare a forței de muncă. Dar le-a luat treizeci de ani.

VŠ: Acesta este unul dintre lucrurile importante pe care ni l-a dovedit exemplul german: a) transformarea este posibilă, b) poate fi de succes și c) este nevoie de decenii pentru a putea fi finalizată.

Există resurse suficiente pentru realizarea Planului de Acțiune? Ce alte surse de finanțare ar putea fi utilizate?

VŠ: Baza este formată din bugetul de stat și până acum se pare că resursele sunt suficiente. Ideea nu este de a aduce bani din afară (chiar dacă e necesar într-o oarecare măsură), ci de a elabora o metodă rezonabilă de distribuire a banilor în regiune. Este o încercare de a coordona utilizarea resurselor în cel mai eficient mod posibil.

Este nevoie să fie atribuiți mai mulți bani de către Comisia Europeană în sprijinul tranziției juste?

VŠ: Cred că dacă avem o monedă unică într-o zonă monetară care nu e adaptată acesteia, atunci e nevoie de redistribuire. Și, în general, nu cred că UE alocă resurse suficiente fondurilor structurale și de coeziune. Cred că ele ar trebui suplimentate.

MK: Cred că se pregătesc niște fonduri speciale de către Comisie pentru a sprijini tranziția justă.

Cum ar putea alte guverne din țări ale UE să fie inspirate să adopte strategii similare?

VŠ: Doar prin succes. Am arătat că este posibil. Este posibil ca, într-o perioadă electorală, să obținem sprijin suficient pentru a crea o strategie complexă de restructurare a regiunilor în care, chiar și după 25 de ani, transformarea economică nu a fost finalizată și în care comunitățile locale au suferit în urma ei. A contat unirea celor trei regiuni și crearea unei mase suficient de mare care să exercite presiuni asupra începerii procesului. S-a acordat prioritate lucrurilor pe care le aveau în comun aceste regiuni, și nu diferențelor dintre acestea. Dar această abordare va fi o sursă de inspirație doar dacă reușeste să conducă spre atingerea cu succes a obiectivului său.

Photo: Flickr/ DG EMPL – Youth on the Move Prague, Vladimír Špidla