Genk, Belgia – situat pe vechiul amplasament al minei Waterschei din orașul Genk, în nord-estul Belgiei, Thor Park reprezintă simbolul tranziției regiunii Limburg de la extracția cărbunelui la energie verde: dacă în trecut această mină de cărbune angaja 7000 de persoane, acum este un hotspot pentru tehnologie, energie curată și inovație.
Situl a fost menționat chiar de Maroš Šefčovič, vicepreședintele Comisiei Europene responsabil cu Uniunea Energetică, la lansarea în decembrie a Platformei UE pentru regiunile in tranziție menită să susțină regiunile care se pregătesc să renunțe la exploatarea cărbunelui.
„Printre proiectele inspiraționale se numără și EnergyVille din orașul belgian Genk, comunitate care a trecut de la o economie bazată pe exploatarea cărbunelui la un centru de înaltă tehnologie care ajută orașele din întreaga țară să învețe din experiența sa„ a scris Šefčovič într-un comentariu publicat de EurActiv cu ocazia lansării platformei.
Comisarul făcea referire la EnergyVille, centru european de cercetare situat în Thor Park care reunește mai multe universități și insitute de cercetare care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare privind energia durabilă și sistemele energetice inteligente.
Printre numeroasele proiecte desfășurate în cadrul EnergyVille, oamenii de știință lucrează și la un model de tranzacționare a energiei, de tip peer-to-peer, care ar permite micilor producători de energie, inclusiv gospodăriile care au instalate panouri solare pe acoperiș, să comercializeze energia pe cont propriu în cadrul unor mini piețe locale de energie.
„Este o nouă paradigmă pentru tranzacționarea energiei, care este necesară dacă dorim să realizăm tranziția energetică„ explică Serge Peeters, responsabil cu dezvoltarea afacerilor la EnergyVille. „În loc să reducem energia produsă din surse regenerabile – așa cum se întâmplă în zilele cu supraproducție – micii producători ar putea vinde surplusul oricui vor, vecinilor sau înreprinderilor din comunitate.„
Bazându-se pe tehnologia blockchain (tehnologia peer-to-peer din spatele bitcoin) noul model de tranzacționare a energiei va fi în mod ideal condus de comunitățile locale, reducându-și astfel dependența de utilități și în cele din urmă, permițându-le să utilizeze în principal energie regenerabilă produsă local. Într-un scenariu optimist, aceasta ar fi o modalitate de a satisface nevoile de energie electrică de bază cu energie curată.
Un model nou de tranzacționare a energiei este necesar, argumentează Peeters, nu numai pentru că producția de energie a devenit extrem de fragmentată din cauza expansiunii energiei solare și a altor surse regenerabile de energie, dar și din cauza faptului că prețurile la energie electrică au devenit imposibil de anticipat cu mai mult de 24 de ore în avans: este mult prea greu să anticipezi mixul de condiții climatice care afectează producția de energie din surse eoliene și solare, modelele de consum intern și diferitele interacțiuni dintre cumpărători și vânzători.
Tranzacționarea peer-to-peer a energiei este experimentată în diferite locații din întreaga lume, dar cu toatea acestea, există încă multe întrebări fără răspuns despre dacă acest model este cel mai eficient mod de a promova dezvoltarea surselor regenerabile de energie.
Peeters spune că în Genk dezvoltarea modelului e gata în proporție de 80% și că sunt aproape de a experimenta acest lucru și în Thor Park. Oamenii de știință au obținut unele derogări necesare pentru transferul energiei produse de panourile solare de pe clădirea EnergyVille sau cea depozitată local în baterii către alte clădiri din complexul Thor Park.
„Trebuie să ai o poveste de dezvoltat„
Faptul că Peeters și colegii săi pot lucra pe acest model peer-to-peer de tranzacționare a energiei în Thor Park se datorează în mare parte lui Paul Boutsen, care și-a petrecut o mare parte din timpul său pe post de consultat independent pentru municipalitățile miniere care susțineau că vechile situri miniere din Limburg nu ar trebui să fie distruse, ci redezvoltate pentru a stimula dezvoltarea alternativă a regiunii.
Odată cu închiderea minelor din Limburg în anii 1980, Boutsen și colegii săi s-au angajat într-o cursă nebună pentru salvarea vechilor situri miniere de la demolare – o luptă care continuă și astăzi la unul dintre situri.
În perioada în care minele erau în plin proces de închidere era dificil să ajungi la un consens cu autoritățile asupra unui plan comun pentru reamenajarea regională – politica belgiană a fost mereu complicată, spune Boutsen. LRM, o bancă regională de investiții a preluat majoritatea siturilor, însă, fiind orientată spre profit, păstra doar structurile rezistente care nu stăteau în calea unui câștig de pe urma sitului.
„Acest lucru nu va funcționa dacă tot ce avem de oferit sunt spații ieftine de birouri.„
Între timp, Boutsen susține că prin dezvoltarea post-minieră a orașului Limburg s-ar obține un impuls puternic dacă vechile situri miniere ar fi integrate într-o narațiune coerentă care să spună o poveste.
„Acest lucru nu va funcționa dacă tot ce avem de oferit sunt spații ieftine de birouri„, a explicat Boutsen. „Fiecare sit trebuie să aibă o identitate proprie, iar întreprinderile și ceilalți trebuie să vrea să fie aici pentru că fac parte din ceva mai mare.„
În timp ce vizitezi vechile situri miniere (Boutsen nu sare peste niciunul, deoarece, potrivit lui, fiecare dintre ele este un element prețios al imaginii de ansamblu) ai sentimentul că totul este așa cum și-a imaginat energeticianul, chair dacă a durat ceva timp.
Pe vechiul amplasament al minei de la Zwartberg există acum un parc de afaceri care adăpostește în principal întreprinderi mici și mijlocii și întreprinzători locali. În mod excepțional, există doar un mic monument care să amintească de vechea mină (restul fiind distrus), care are o importanță istorică pentru Belgia. Această mină a fost prima a cărei închidere a fost ordonată de guvern în anii 1960, fapt ce a condus la grevele minerilor și la uciderea a două persoane de către forțele de poliție. Tragedia a obligat guvernul belgian să ajungă la un compromis cu angajații și, prin acordul de la Zwartberg, s-a obligat să nu mai închidă alte mine până când vor crea un loc de muncă nou pentru fiecare loc de muncă pierdut la mină.
La câțiva kilometri distanță de parcul de afaceri, în fostul parc aparținând directorului minier – infrastructura minieră și anexele din Limburgul belgian sunt impresionante, mulți capitaliști care au exploatat minele la începutul secolului XX lăudându-se cu bogația lor – faimosul artist conceptual belgian, Koen Vanmechelen, va deschide în curând un studio de artă care îmbină și un parc de animale exotice.
Greenville, un incubator de tehnologie ecologică, a fost construit pe amplasamentul unei alte mine în orașul Houthalen-Helchteren din apropiere de Genk. Printre altele, Greenville găzduiește și Consorțiul European pentru exploatarea deșeurilor provenite din activități miniere, o rețea europeană de întreprinderi, grupuri de cercetare și de reflecție în domeniul deșeurilor, care dorește să aibă mai mulți parteneri din Europa Centrală și de Est.
C-mine, un hub pentru industria artei și creației este probabil cel mai popular sit redezvoltat din regiune și găzduiește evenimente precum viitorul festival Tim Burton, la care va participa și regizorul, atrăgând astfel publicul din întreaga țară și din străinătate.
Autoritățile au înțeles de-a lungul timpului. În Limburg, ca și în alte țări și regiuni, dependența de noi industrii pentru oferirea de locuri de muncă foștilor mineri era o opțiune evidentă. Dar, aflându-se într-o economie globalizată, ceea ce s-a întâmplat în Germania și în alte părți, s-a întâmplat și aici: în cele din urmă, locurile de muncă au plecat către locații mai ieftine. În 2014 o fabrică Ford care angaja 10.000 de persoane în Limburg s-a închis, iar acest lucru a arătat clar că regiunea trebuie să-și regândească redezvoltarea.
Ca răspuns la închiderea fabricii Ford, guvernul flamand a propus un plan de investiții de 200 milioane de euro pentru finanțarea reamenajării vechilor amplasamente miniere în scopul sprijinirii tranziției spre o producție inovatoare și o economie bazată pe cunoaștere.
O parte din sumă a fost folosită pentru continuarea dezvoltării Thor Park. Anul trecut, Thor Central, clădirea principală a complexului minier Waterschei, veche de un secol, a fost deschisă după renovare. Acum servește drept centru de întâlniri, având restaurante și spații de conferință dispuse peste tot în clădirea care a păstrat din detalile ArtDeco – un luminator mare și o podea terrazzo originală. În plus, față de EnergyVille, Thor Park găzduiește un parc științific, un incubator de afaceri, un campus pentru studenții tehnicieni și intenționează să deschidă mai multe instituții similare – cu intenția ca muncitorii săi să se reunească și să facă schimb de idei în spațiile comune.
Trecând prin vechea clădire ce găzduia dușurile minerilor de la fosta mină Zolder – locul unde Paul Boutsen a lucrat pe durata studiilor o perioadă scurtă în subteran, iar tatăl său și-a petrecut o viață – Boutsen spune că centrul pentru construcții durabile deschis acolo nu a devenit niciodată atât de popular cum a fost planificat. Se gândește chiar că e momentul pentru un plan nou pentru locație.
„Regiunile miniere trebuie să se reinventeze mereu, procesul nu se termină niciodată„, concluzionează Boutsen.
Fost asistent social, Boutsen insistă că orice amenajare trebuie să se facă cu respectarea trecutului minier și a minerilor înșiși.
„Dacă mergi într-o regiune și spui că trebuie să terminăm cu cărbunele, asta nu va funcționa niciodată„, avertizează Boutsen. „La pregătirea planurilor de viitor, faceți mai întâi un inventar al resurselor și cunoștințelor și salvați-le. Minerii au atât de multe cunoștințe tehnice pe care alții nu le au. Nu distrugeți, reciclați!„
Traducere: Laura Nazare